Pentru prima data dupa multe vreme am inceput sa scriu prin a ma opri. Am tras aer in piept si am incercat sa imi pun ordine in ganduri, ca se le expun cat pot de coerent. Cert e ca lucrurile care nu-s coerente nu pot nici sa fie expuse in asa un mod. Asadar, here goes nothing:

     Totul a inceput acum doua saptamani, cu festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de vara. Am abordat editia 2008 fara nici un fel de prejudecati. Apoi am inceput sa ascult. Am ciulit urechile si timp de doua saptamani am ascultat tot ce am putut, pentru ca ochii mei erau ocupati cu alte probleme, mult mai importante. M-am trezit aruncat intr-o lume de sunete care formau un complex atat de bulversant, inca am avut senzatia ca sunt in mijlocul unei furtuni de nisip. Evident, fara nisip. Comentariile celor de la TVR au fost atat de slabe incat m-au fortat sa deschid ochii si sa ma uit personal la sporturile de la olimpiada.

     Sa-ncerc sa explic: fatuca de la gimnastica nu intelegea ce se intampla pe aparte, dar se chinuia sa explice tuturor care e sistemul de punctare. NOT GOOD! Apoi m-am uitat la fotbal. Din cauza GSP TV, la TVR a ramas un singur comentator. NOT GOOD! Au inceput apoi competitiile de canotaj. Dom’le… pana explica Hobana cine e in componenta echipajelor, cursa era deja incheiata. E mult mai usor la sarituri cu ski-urile, sau acolo e mai scurt timpul de emisie? NOT GOOD! La Handbal aproape ca am schimbat pe Eurosport, ca sa-l aud pe motorsportivul Noli Cobilanschi, din cauza celor doi care l-au inlocuit fara succes pe Radu Naum la TVR.

     As putea continua o saptamana. Sau doua. Salut insa prezenta lui Andi Vilara la atletism si a lui Narcis Selaru la volei. Aia sunt intr-adevar oameni specializati pe ceea ce fac si au cunostinte solide in domeniu.

     Am crezut ca lucrurile alea rele se vor schimba odata cu revenirea in prim-plan a motorsportului. Asa ca am asteptat cu nerabdare inceputul transimsiilor de la Bucharest City Challenge. Atat pot, insa, sa zic: AOLEU! S-au incadrat si ei perfect in sistemul de barfe din sport si de transmformare a evenimentului intr-un complex de fite ale unora care se plictisesc acasa si pe care ii promoveaza jurnalistii de specialitate de ceva timp.

     Apar cativa care explica ce greu e pentru cei care merg in mod normal pe masini puternice sa urce in Logan. Cum e posibil asa ceva, dom'le?! Nu s-a gasit nici un „bolid in valoare de cateva milioane de euro” si pentru ei? Vaaai! NOT GOOD! Asta in vreme ce "fraierii de pasionati" chiar au impresia ca acolo se fac curse auto la nivel profesionist.

     Cu alte cuvinte… cei care au impresia ca vreodata la noi in tara se vor face curse auto se insala amarnic. Au ei grija sa se-mprastie peste tot. Si acapareaza tot. Si ataca si se apara si se lupta si se transforma si… hop! "Campionii nostri, dom’le!"

     Incotro ne-ndreptam? Simplu. Ma uit la Formula 1 pe RTL si la DTM pe Motors TV. La WTCC cu sonorul oprit. Si la Bucharest City Challenge nu ma mai uit deloc. De ce? Pentru ca faptul ca am fost intre ei a ucis pasiunea din mine. Motorsportul va trai doar latent in imaginatia mea… sau, cum imi spunea Fabrizio Giovanardi in interviul pe care am avut placerea de a-l face cu el: „trebuie sa iti gasesti locul si sa fii fericit”.

     Asta e societatea in care traim si astea sunt valorile pe care le promovam. Si vreti sa stiti ceva? Am stat la masa cu marii experti de la marile ziare centrale. N-au inteles si nu vor intelege nici ei nimic. Mi-e lehamite ca am fost nevoit sa scriu acest text.