Foarte
original. Titlul nu-mi apartine. E luat dintr-o emisiune de pe Discovery. O s-o
gasiti usor, ca am copiat, ca un veritabil navigator de talie mondiala, tocmai titlul. Desi sunt nou-venit in lumea
raliurilor nu-s nou venit nici in lumea curselor si nici in lume in general.
Fac precizarea asta fata de cei care vor citi acest text din cauza educatiei
mele clasice, care mi-a impus aproape in fiecare situatie incalcita cu care am
dat piept in umila-mi existanta, sa ma recomand intai. Numele nu-l repet,
pentru ca acest articol e semnat, iar eu nu sufar (ca altii) de narcisism.
Nu imi place
sa prelungesc introducerea aiurea, asa ca am sa trec direct la subiect:
Harrogate, Yorkshire. Anglia, pentru cine n-a inteles. Patria mai multor piloti
si oameni angrenati fara drept de apel in sportul cu motor in starea sa cea mai
pura. Aici se leaga si se dezleaga prietenii si tot aici se gasesc solutii la
probleme care chiar exista, pentru oameni care chiar fac curse (nu ca altii).
Aici am trasat primele linii cu penelul si aici am gasit primele viraje
contorsionate. E ciudat cum atunci cand te plimba cineva care chiar „stie cu
volanu’” tinzi sa intelegi mai bine lucrurile care ti se pare in partea
initiala doar vise.
M-am
trezit aruncat din Harrogate (Yorkshire, Anglia), direct in universul –
paralel, dar nu in sens euclidean – al curselor auto din Romania. De ce? Pentru
ca, asa cum ar zice maestrul meu, onorabilul Knockhill, „fiecare trebuie sa
coboare pentru a nu uita cum e jos”. Si iatata-ma in lumea raliurilor (ca sport
incipient al tuturor formelor de exprimare al masinilor in curse)! Mai rau! Din
Romania!
Ce-as fi vrut
sa gasesc: exprimari coerente. Oameni care sa stie, apriori, sa vorbeasca si sa
scrie! Traim intr-o lume civilizata, dar, asa cum zicea onorabilul Knockhill,
„tampa pana dincolo de toate”. Trecem peste regulile elementare de realizare ale
unui text. Trecem si peste greselile de exprimare din site-urile de profil din
Romania (inclusiv asta pe care public acum!), si trecem si peste faptul ca nu
multi inteleg ca PRENUMELE vine inaintea NUMELUI. V-as da exemple, dar desi
clasic, am trecut peste perioada romantica a duelurilor si a manusilor aruncate
pe jos, unde e praf si mizerie!
Ca sa conchid,
consider ca in primul rand trebuie sa avem o oarecare experienta de viata
pentru a putea judeca anumite situatii. Apoi, trebuie sa intelegem ca nu tot ce
zboara se mananca usor. Totul se mananca, ca de-aia s-a inventat marketing-ul,
dar nu totul se mananca usor! Nu poate un strumf de 200 de kile sa povesteasca
despre cum se organizeaza o cursa. La fel cum nu poate o cotoroanta calare pe o
anumita matura sa povesteasca despre biscuitii cu lapte. Ambele personaje se
regasesc in raliurile de la noi. Si-si dau si cu parerea. Des! Si judeca, si
spinteca si... sa fim seriosi! Poate o sa crestem si poate o sa invatam. Sau,
poate, intr-o zi o sa ne plafonam definitiv. De ce? Ca sa ne dam cu WRC-uri!
Toti!
Revin. Daca mai am chef.
Snetterton Croft – sau Horia Totu,
in functie de situatie
|